Se discuta atat de mult despre Avatar, incat subiectul a ajuns sa ne exaspereze pe toti. Trecand peste povestea clasica a eroului american, care lupta singur impotriva tuturor si care (culmea) se mai indragosteste si de o bastinasa (de data asta Neytiri, nu Pocahontas sau alta printesa salbatica), filmul are cu totul alta semnificatie. De aceea, haideti sa nu-l acuzam atat de repede pe James Cameron si sa ne gandim mai degraba la faptul ca minunile se ascund intotdeauna in lucrurile marunte. Si de ce sa nu acceptam ca, pe o planeta salbatica precum Pandora, in personajul clasic al eroului american sau intr-o printesa salbatica, putem descoperi ca a sosit timpul sa privim cu mai mare atentie la fiintele din jurul nostru - fie ele plante, animale sau oameni - si sa constientizam ca suntem parte din acest angrenaj universal si ca actiunile unei singure parti afecteaza intregul. Si poate ca acest film nu a venit intamplator, ca multe altele de altfel, ci acum, in prag de schimbare, pentru a ne face sa intelegem ca depinde doar de noi pe ce cale alegem sa mergem si daca vrem sa schimbam aceasta existenta cu una superioara. Singuri vom decide daca stationam pe treapta pe care ne aflam, sau daca simtim ca inaltimea ne ameteste si vrem sa coboram, sau - din contra - daca vrem sa vedem cerul de deasupra norilor si urcam inca o treapta a evolutiei noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu