Viata "servita" proaspata

Nu exista garantii in viata. Ca va fi bine, ca va fi rau, totul e relativ. Timpul si spatiul nu exista decat in mintea noastra. E ca si cum am alerga pe o pista plina de obstacole pe care le depasim sau ocolim pur si simplu, insa decorul este mereu acelasi. Si atunci ma intreb. Nu e mai bine sa ne oprim din alergat, sa pasim agale si sa admiram lucrurile minunate care ne inconjoara? De ce nu gustam viata asa cum ni se ofera...acum...aici? De ce suntem prea ocupati, prea grijulii cu ce va fi sau ingrijorati de ce a fost? Are vreo importanta? Tot ce conteaza e in fata ta in acest moment. Si depinde doar de tine daca "musti" din fructul proaspat si zemos sau il pui la pastrare pentru la iarna. Uscat nu mai e acelasi, nu-ti mai ofera parfumul si prospetimea de odinioara. Si ramai doar cu amintirea clipei ratate si cu amagirea ca spiritul circumspect si logica te-au ajutat sa ramai in picioare si sa faci alegerile potrivite. Iubesc oamenii care se bucura din plin de viata, care, spre deosebire de mine, stiu sa guste din bucuriile ei aici si acum. Si isi inchid pentru moment mintea, pentru a lasa loc de exprimare inimii, spiritului. Pentru ca ele sunt mai puternice decat orice si ne pot purta spre lumi nebanuite...

flori de colt

La momente de cotitura in viata, realizezi si cine sunt Oamenii de langa tine. Nu stiu de ce nu se intampla asta in mod obisnuit, poate pentru ca suntem obisnuiti sa ne traim viata in sistem robotizat, dormind de cele mai multe ori in carcasele noastre metalice. Dar cand suntem scuturati, cand facem ochi, cand primim o portie de "viata" in piept, atunci ne redefinim ideile, modalitatea de perceptie, lumea in care traim, abia atunci incepem sa privim altfel multimea care ne inconjoara. Si, printre cei cu care ne bem cafeaua dimineata, stam de vorba la o tigara, iesim seara intr-o carciuma, ii vedem pentru prima data... Pe aceia care ne sunt alaturi cu bune si cu rele, care ne apreciaza si ne iubesc asa cum suntem, care isi doresc sa evolueze alaturi de noi. Pare simplu si de la sine inteles, dar e atat de greu sa ii gasesti. Tocmai pentru ca sunt ca florile de colt...rare, pretioase si cresc pe cele mai inalte culmi.