Viata "servita" proaspata

Nu exista garantii in viata. Ca va fi bine, ca va fi rau, totul e relativ. Timpul si spatiul nu exista decat in mintea noastra. E ca si cum am alerga pe o pista plina de obstacole pe care le depasim sau ocolim pur si simplu, insa decorul este mereu acelasi. Si atunci ma intreb. Nu e mai bine sa ne oprim din alergat, sa pasim agale si sa admiram lucrurile minunate care ne inconjoara? De ce nu gustam viata asa cum ni se ofera...acum...aici? De ce suntem prea ocupati, prea grijulii cu ce va fi sau ingrijorati de ce a fost? Are vreo importanta? Tot ce conteaza e in fata ta in acest moment. Si depinde doar de tine daca "musti" din fructul proaspat si zemos sau il pui la pastrare pentru la iarna. Uscat nu mai e acelasi, nu-ti mai ofera parfumul si prospetimea de odinioara. Si ramai doar cu amintirea clipei ratate si cu amagirea ca spiritul circumspect si logica te-au ajutat sa ramai in picioare si sa faci alegerile potrivite. Iubesc oamenii care se bucura din plin de viata, care, spre deosebire de mine, stiu sa guste din bucuriile ei aici si acum. Si isi inchid pentru moment mintea, pentru a lasa loc de exprimare inimii, spiritului. Pentru ca ele sunt mai puternice decat orice si ne pot purta spre lumi nebanuite...

flori de colt

La momente de cotitura in viata, realizezi si cine sunt Oamenii de langa tine. Nu stiu de ce nu se intampla asta in mod obisnuit, poate pentru ca suntem obisnuiti sa ne traim viata in sistem robotizat, dormind de cele mai multe ori in carcasele noastre metalice. Dar cand suntem scuturati, cand facem ochi, cand primim o portie de "viata" in piept, atunci ne redefinim ideile, modalitatea de perceptie, lumea in care traim, abia atunci incepem sa privim altfel multimea care ne inconjoara. Si, printre cei cu care ne bem cafeaua dimineata, stam de vorba la o tigara, iesim seara intr-o carciuma, ii vedem pentru prima data... Pe aceia care ne sunt alaturi cu bune si cu rele, care ne apreciaza si ne iubesc asa cum suntem, care isi doresc sa evolueze alaturi de noi. Pare simplu si de la sine inteles, dar e atat de greu sa ii gasesti. Tocmai pentru ca sunt ca florile de colt...rare, pretioase si cresc pe cele mai inalte culmi.

Energia pozitiva

Totul este energie, orice obiect, fiinta, planta, gandurile noastre, emotiile, toate sunt energii vibratorii. Cand gandim, emitem o energie in Univers, care se “revanseaza” fata de noi, rasplatindu-ne cu noi valuri energetice de acelasi tip. Depinde, astfel, doar de noi sa daruim energie pozitiva. Pentru ca, in acest mod, ne putem schimba viata, viitorul, destinul…

Prezentul

Nu exista trecut sau viitor, exista doar prezent. Daca ne afundam in amintiri ale fericirii sau in regrete fata de trecut, atunci ne ucidem prezentul. Daca ne imaginam ce lucruri minunate ne poate aduce viitorul, uitam sa traim. Adevarul si iubirea exista doar in prezent. Orice altceva ne indeparteaza de emotiile supreme pozitive.

De ce ne multumim cu putin, cand putem avea totul? De ce ne amagim, tipand in gura mare: "Sunt fericit!"... cand de fapt lacrimile ne curg pe perna in fiecare seara? Primim multumiti apa indulcita cu zahar... dar putem gusta nectar. Ne bucuram zilnic de lumina artificiala a unui bec... dar cand am privit ultima oara spre SOARE? De ce? Pentru ca este comod, pentru ca avem senzatia fericirii de moment si ne imaginam ca aceste senzatii adunate ne pot aduce FERICIREA cea mare. Si uitam, desigur, clipele scurte de luciditate, cand stim ca acestia nu suntem noi cu adevarat, le alungam repede, pentru ca nu cumva sa pierdem FERICIREA... care parca sta sa ne umple... si totusi suntem inca GOI. De ce? Pentru ca ADEVARATA FERICIRE presupune efort, respectarea unor principii, adevar, acceptare, IUBIRE.

Destin

Daca exista DESTIN? Evident. Intrebarea e: Il poti schimba? Raspunsul e acelasi. Iti poti modifica traiectoria destinului tau intr-o fractiune de secunda. Cum? Asta e mai greu de explicat... si mult mai dificil de demonstrat. De obicei, e necesar sa ni se intample ceva care sa ne scuture din temelii, pentru a reconsidera intreg sistemul nostru de valori si obiective. Auzi de multe ori prietenii apropiati spunand ,,...asta m-a facut sa-mi dau seama cine conteaza cu adevarat pentru mine...". De ce se intampla asa? Pentru ca suntem... OAMENI. Dar ma intreb... Oare nu putem sa ridicam la un alt nivel conditia noastra umana? Nu sa trecem peste ea, ci sa o schimbam, sa o ridicam o treapta mai sus. Eu cred ca se poate. Dar pana atunci, laudati fie cei care nu asteapta o nenorocire pentru a-si schimba destinul, ci se opresc o clipa pentru a spune: Nu-mi place cine am fost pana acum. Din acest moment, sunt ALTUL...

Calea

Ochii tai nu vad Calea? Priveste in jos! Ea se intinde la picioarele tale...

Avatar

Se discuta atat de mult despre Avatar, incat subiectul a ajuns sa ne exaspereze pe toti. Trecand peste povestea clasica a eroului american, care lupta singur impotriva tuturor si care (culmea) se mai indragosteste si de o bastinasa (de data asta Neytiri, nu Pocahontas sau alta printesa salbatica), filmul are cu totul alta semnificatie. De aceea, haideti sa nu-l acuzam atat de repede pe James Cameron si sa ne gandim mai degraba la faptul ca minunile se ascund intotdeauna in lucrurile marunte. Si de ce sa nu acceptam ca, pe o planeta salbatica precum Pandora, in personajul clasic al eroului american sau intr-o printesa salbatica, putem descoperi ca a sosit timpul sa privim cu mai mare atentie la fiintele din jurul nostru - fie ele plante, animale sau oameni - si sa constientizam ca suntem parte din acest angrenaj universal si ca actiunile unei singure parti afecteaza intregul. Si poate ca acest film nu a venit intamplator, ca multe altele de altfel, ci acum, in prag de schimbare, pentru a ne face sa intelegem ca depinde doar de noi pe ce cale alegem sa mergem si daca vrem sa schimbam aceasta existenta cu una superioara. Singuri vom decide daca stationam pe treapta pe care ne aflam, sau daca simtim ca inaltimea ne ameteste si vrem sa coboram, sau - din contra - daca vrem sa vedem cerul de deasupra norilor si urcam inca o treapta a evolutiei noastre.